21.06.2024
Margaret se așază, ușor, pe primul scaun al stației ”Embankment”. Nu pleacă nicăieri, nu vine de nicăieri, nu deranjează pe nimeni. Pur și simplu așteaptă o garnitură a metroului londonez, stă să audă faimosul mesaj ”Mind the Gap!”, ce sfătuiește pasagerii să țină cont de distanța dintre peron și vagon, răsuflă ușurată – unii spun că-i zăresc și o lacrimă – se ridică și pleacă! Nu, nu are problemele la care vă puteți gândi! Îi este doar dor de Oswald, soțul său plecat în 2007, ”vocea” pe care nu vrea s-o simtă stinsă niciodată!
Oswald Laurence se născuse în Hamburg, între cele Două Războaie Mondiale, în martie 1929. Tatăl trebăluia prin Germania, normal, a sa soție venise după el, așa că micuțul apăruse pe lume acolo. Când s-au reîntors în Anglia, s-a apucat de actorie. A jucat mai mult teatru, dar a prins și faimoasa serie ”Sfântul”, cu Roger Moore, în 1968.
După ce s-a retras, pentru că-i plăcea mult să călătorească, a devenit ghid. Avea vorbele meșteșugite la el, era șarmant. În 1992, la 63 de ani, într-o astfel de excursie în Maroc, a cunoscut-o pe Margaret McCollum, medic de profesie. S-au plăcut, au început să se vadă la un ceai, la o cafea. În 2002, la 10 ani de când se întâlniseră întâiași dată, au decis să se căsătorească. Le-a fost rușine să facă nuntă cu alai, au chemat câțiva prieteni. Au trăit așa până în iulie 2007, când Oswald, 78 de ani, a părăsit această lume.
Margaret a plâns, dar s-a ținut tare. Din acel moment, a început să meargă, zi de zi, la metrou. Nu pleca din stație, doar se așeza, cuminte, pe primul scaun, stătea câteva minute, trăgea aer în piept și își vedea de ale ei. Azi, așa, mâine, la fel, peste câteva săptămâni, același lucru. Sute de ore petrecute pe Linia de Nord, la Embankment.
În 1969, autoritățile londoneze, speriate de numărul mare de călători care ”ignorau” distanța dintre peron și garnitura de metrou, prinzându-și, aici, piciorul, au decis să înregistreze un mesaj de avertizare, ce urma să fie pus înainte de deschiderea ușilor. Inginerul de sunet Peter Lodge a căutat tot felul de voci, care mai de care mai puternice și mai clare dar, finalmente, s-a oprit la cea a actorului Oswald Laurence! Au făcut mai multe probe, au tras totul într-o seară, și, din acel moment, în stațiile londoneze a început să se audă faimosul ”Mind the Gap!”, care te avertiza să ”caști ochii” la distanța dintre peron și garnitură.
Anii au trecut, treptat semnalul sonor a fost înregistrat și de alte voci, dar cea a lui Oswald a rămas acolo, pe Linia de Nord. Din 2007, Margaret a venit, zilnic, la Embankment, ca să-l audă pe al ei... actor. Se iubiseră mult, într-o perioadă a vieții când avuseseră nevoie unul de celălalt, îi era dor nespus.
În noiembrie 2012, ca de fiecare dată, Margaret s-a așezat pe locul său. Trenul a intrat în stație, a frânat, iar când ușile s-au deschis faimosul ”Mind the Gap!” s-a auzit, dar nu spus de către fostul ei soț. ”Era vocea unei doamne. Am așteptat și garnitura următoare, să văd dacă nu cumva este o greșeală. Nu, nu era! Oswald fusese înlocuit!”, plângea ea. Mergea la autorități: le explica faptul că Laurence se ”auzise” peste patru decenii, că oamenii se obișnuiseră cu timbrul său vocal, că era cunoscut în toată lumea, că... La început, în van. I s-a comunicat că e o schimbare la nivelul întregului metrou londonez, că e vorba despre modernizare. A mers acasă, a plâns mult. A început să asculte vocea la casetofon, dar nu era același lucru. A insistat, dar n-a bocit, a spus doar că în afară de amintirea sa, se discuta despre parte din istoria cunoscutului metrou.
La începutul lui 2013, ”Mind the Gap!”, în interpretarea lui Oswald Laurence s-a reauzit la stația respectivă. De trei ori la fiecare garnitură, așa cum era obiceiul. ”Revenise acolo unde îi era locul”, spunea Margaret. Mai mult, oamenii făcuseră rost și de înregistrarea originală, pe bandă de magnetofon, o digitalizaseră, i-o predaseră doamnei McCollum, pentru ca aceasta să-și poată asculta iubitul soț și acasă.
Dar Margaret nu vrea asta.
Ea continuă să vină, zi de zi, din ce în ce mai greu, la Embankment. Acolo e ”vocea”! Acolo e al ei Oswald!
