Stația de autobuz unde nu oprește nimeni!

De obicei, în acest spațiu găseați, la sfârșit de săptămână, un text întins pe mai multe rânduri. Astăzi e ceva mai scurt

Și eu, și tu, și el, și ea, și noi, și voi, și ele, și ei ne uităm, acum, la ceea ce pare a fi o stație de autobuz, nu? Uite, are o denumire ce indică locația, o mică băncuță și un orar afișat. Dar niciun mijloc de transport în comun nu va opri, niciodată, aici! Nu va coborî niciun pasager, niciun pasager nu va sui! E o stație falsă! O vedem, dar nu există!

Și ea, și alte zeci au apărut în fața centrelor de îngrijire bătrâni. Mulți dintre cei care vin aici suferă de demență. Au probleme de memorie pe termen scurt. Vor să se întoarcă la vechiul mediu, cel cu o familie frumoasă ori vor să-și urmeze ritualurile de zi cu zi. Sunt veșnic neliniștiți și caută, mereu, o evedare. Când reușesc să ”fugă”, se îndreaptă către prima stație de autobuz. Aici se simt în siguranță, așteptă vehiculul ce-i va duce – așa cred ei – din acest loc spre casă. Se așază pe băncuță și se uită în lungul străzii.

Studiile efectuate până acum nu au clarificat de ce pacienții se simt acolo, într-o stație de autobuz, în siguranță, dar e clar că există un motiv din moment ce nimeni nu s-a pierdut. Atunci intervine peronalul medical. De obicei în ”civil”, se apropie de sufletele ce așteaptă autobuzul. ”Mașina pare să întârzie nițeluș, ce ziceți de o ceașcă de cafea?”. Persoanele vârstnice, obosite să se tot uite în gol, acceptă și, fără să-și dea seama, se întorc în centrele de specialitate.

Ideea a apărut, prima oară, la ”Casa Laspert”, din Remscheid, în 2006. De atunci, Scheinbushaltestelle au ajuns la Dortmund, München, Köln, Fürth ori Düsseldorf…